Suntem în 2023. Librăriile sunt din ce în ce mai primitoare și ticsite cu povești frumoase pentru toate vârstele, pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele. Un vis frumos, aș spune, având în vedere că ne putem bucura copiii cu o varietate atât de mare de cărți, una ilustrată mai frumos decât cealaltă. Suntem în 2023 și totuși programa școlară conține aceleași opere literare, unele dintre ele cu un limbaj arhaic greu de înțeles, care m-a făcut până și pe mine să mă întreb ce citesc, oare, când am deschis niște volume vechi din colecția Cărțile copilăriei. Nu mă înțelegeți greșit, iubesc teii înfloriți de pe străzile Iașiului Teodorean, dar asta nu înseamnă că toți clasicii au fost pe gustul meu în copilărie sau că poveștile scrise de unii dintre ei nu mi-au lăsat un gust amar.
De curând citeam pe un grup părerea unei mame intrigate de o poveste dintr-o carte pentru copii. Era vorba de Flautistul din Hamelin, o poveste din folclor al cărei sfârșit a speriat-o pe mamă, căci este vorba despre un…flautist, ați ghicit, care scapă orașul nemțesc Hamelin de șobolani. Pentru că primarul refuză să îi plătească suma promisă pentru acest act, el ademenește cu ajutorul flautului toți copiii din oraș într-o peșteră și nu mai sunt văzuți niciodată. În versiunea Fraților Grimm, copiii sunt duși într-o peșteră din munți și apar mai apoi în Transilvania, acest lucru putând reprezenta legenda colonizării regiunii de către sași. Strada pe care au fost văzuți ultima dată copiii se numește Bungelosenstrasse (strada fără tobe) iar aici nimănui nu îi este permis să cânte sau să danseze. Există multe teorii care încearcă să explice această legendă ce datează încă din Evul Mediu, iar una dintre ele susține că Flautistul ar fi o personificare a morții cauzate de ciumă. Oricât de complexă este această poveste și oricâte evenimente istorice se învârt în jurul ei, faptul că o carte ilustrată se sfârșește cu episodul în care copiii sunt duși în peșteră de către Flautist (Fluierar/Cântăreț), poate crea confuzie celor mici. Înțeleg legenda și mă fascinează istoria ei, dar nu o consider o poveste care ar trebui citită unui copil, mai ales pentru că este aproape imposibil să tragi o învățătură din ea și ajungi, ca părinte, să încerci să dai niște explicații pentru finalul unei povești pe care abia dacă îl înțelegi tu.
O altă poveste, care mie mi se pare pur și simplu macabră, este Capra cu trei iezi a lui Ion Creangă. Nu mă miră, sincer, că românii au scos un film horror pe baza acestei povești. Îmi amintesc casetele vechi cu povești și sunetele de pe fundal care te înspăimântau și nu voi înțelege niciodată de ce este normal să citești unui copil o poveste în care lupul unge pereții cu sângele iezilor ca să facă și mai mult în ciuda caprei și pune capetele rânjite ale iezilor la ferestre. Răzbunarea caprei nu este nici ea mai prejos de fapta lupului. Dacă țin bine minte, am făcut cunoștință cu povestea asta încă de la grădiniță și poate credeți că un copil nu percepe lucrurile la fel ca un adult, însă povestitul oferă multe beneficii psihologice și educaționale, cum ar fi îmbunătățirea imaginației și vizualizarea cuvintelor rostite, dezvoltarea vocabularului și a abilităților de comunicare. Vreau să cred, totuși, că există modalități și povești adaptate timpurilor noastre de a învăța copiii să aibă grijă cui răspund la ușă.
Nu sunt de acord cu replicile de genul lasă, că și noi am făcut asta și n-am pățit nimic. Avem de-a face cu niște generații cu potențial extraordinar, care au acces la informație și își pot cultiva inteligența foarte devreme, iar noi ar trebui să ne bucurăm de acest lucru și să îi ajutăm să se dezvolte pe toate planurile. Totul pornește de la povești, de la cuvintele și imaginile pe care le folosim. Disney a adaptat poveștile clasice și le-a făcut frumoase, pline de muzică, ajungând să fie adorate de copii, pentru că Mica Sirenă ajunge să fie fericită, nu se sinucide aruncându-se în mare după ce prințul se îndrăgostește de altă femeie, ceea ce mă face să realizez că multe din poveștile care aparent sunt pentru copii sunt perfecte pentru adulți.
Nu trebuie nici să îi închidem într-un glob de sticlă, însă tocmai de aceea există atât de multe cărți frumoase și atât de mulți autori care reușesc să explice prin cuvinte și ilustrații copiilor totul despre viață și moarte.
Cititul aduce multiple beneficii dezvoltării copilului, printre care dezvoltarea empatiei, construirea unor relații puternice și dezvoltarea cognitivă. Poveștile îi ajută să își cultive imaginația și gândirea divergentă, adică cea care generează o serie de idei și/sau soluții posibile în jurul evenimentelor din poveste. O simplă vizită în librărie poate să îl atragă pe cel mic în lumea cititului și cu siguranță va găsi ceva pe placul lui. Noi suntem încă la nivelul cărticelelor foșnitoare, dar pentru bebeluși există numeroase cărți senzoriale, cum ar fi cele din colecția Ascultați copii, oare cine poate fi?, sau cele de la Bebe Montessori, iar de la 2 ani, o serie superbă, care am înțeles că este pe placul multor părinți și copii, este Hoinari prin anotimpuri.
Având atât de multă varietate, cu toții putem să redevenim copii și să ne bucurăm de povești odată cu cei mici, pentru că, indiferent de vârstă, nu trebuie să uităm să ne îngrijim și de copilul interior :). Așa că…spor la citit!
Dacă ți-a plăcut acest articol, te invit să te abonezi la blog-ul meu, pentru alte informații legate de stil de viață și sănătate:
Jurnalul Alexandrei 